Ama's things

Ați întâmpinat vreodată probleme cu înțelegerea romantismului ca mișcare literară și artistică în cadrul istoriei acestor curente? dacă da, vreau să vă vin în ajutor cu o scurtă, dar cuprinzătoare prezentare generală care să vă ajute. De altfel, această prezentare mi-a fost de un real ajutor în cadrul primei mele lecții ținute. Sunt mândră pentru că a ieșit atât de bine. Le mulțumesc mult „elevilor mei” pentru o zi.

ROMANTISMUL – prezentare generală

ASPECTE GENERALE

Romantismul se naște în Germania la sfârșitul secolului al XVIII-lea ca o reacție la raționalismul clasicist și iluminist și ca o întoarcere la spiritualitatea medievală. Denumirea provine de la cuvântul roman care însemna o specie epică medievală cu caracter exatic și fantastic.

Romantismul nu a fost omogen. Romantismul pur îl găsim doar în grupul german din jurul Școlii de la Jena, 1798; în Franța sau în Anglia, însă, au fost, inițial, forme mai superficiale.

Romantismul german, cel autentic avea un profund caracter religios, profunzime ce nu se păstrează în Anglia sau Franța și din acest motiv scriitori englezi și francezi nu adoptau o formulă total romantică. Unii mai păstrau idei din clasicism și iluminism.

Prin exploatarea folclorului și recursul la trecut, romanticii încercau o recuperare a fondului mitologic al spiritualității medievale, iar nostalgia originilor reprezenta aspirația la puritatea originară, a omului pur, care nu decăzuse din grația divină

TRĂSĂTURI

Clasicism

Romantism

- Admirația pentru Antichitatea greco-latină;

- Accent pe contingent, pe realitatea imediată;

- Primatul rațiunii;

- Unitate între bine, adevăr și frumos;

- Natura ca model al artei;

- Antropocentrismul;

- Regula celor trei unități(de loc-acțiunea se desfășoară într-o singură locație, de timp – în maxim 24 de ore, de acțiune – se prezintă un singur fapt deplin);

- Preocuparea pentru caractere, tipuri – consecvența cu sine a personajului;

- Personaje alese doar din straturile aristocrației;

- Tendința de idealizare;

- Unitate, echilibru, armonie, măsură;

- Neamestecul genurilor și al speciilor;

- Stilul precis, concis, clar, sobru, elegant;

- Preocupare pentru forma fixă, simetrică, perfectă;

- Alegerea temelor moralizatoare care să evidențieze contrastul dintre Bine și Rău, care să învețe.

- Căutarea absolutului;

- Primatul sentimentului;

- Cultul eului;

- Nostalgia originilor;

- Percepția cosmicului și a totalității;

- Comuniunea omului cu natura;

- Iubirea – cale de cunoaștere;

- Accent pe transcendent, pe infinitatea lumilor necunoscute încă dincolo de limitele lumii imediate;

- Gustul pentru mister și fantastic;

- Recuperarea tradiției mistice a Evului Mediu;

- Valorificarea miturilor;

- Interesul pentru folclor și tradițiile naționale;

- Cultivarea visului ca motiv central;

- Tema cunoașterii(dorința de evadare, călătoria);

- Preferința pentru antiteză;

- Erou excepțional în împrejurări excepționale- geniul; inconsecvența cu sine a personajului

- Personajele provin din medii diverse;

- Amestecul genurilor și al speciilor;

- Lărgirea ariei tematice și îmbogățirea mijloacelor de expresie;

- Neglijarea formei, libertate de creație.

REPREZENTANȚI AI ROMANTISMULUI

· În literatură:

- Germania: Novalis, E.T.A. Hoffmann, frații Grimm, Heinrich Heine;

- Anglia: William Wordsworth, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, John Keats;

- Franța: Chateaubriand, Victor Hugo, Alphonse de Lamartine;

- Italia: Alessandro Manzoni, Giacomo Leopardi;

- România: Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu.

· În muzică: Niccolò Paganini, Franz Liszt, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Robert Schumann, Frédéric Chopin.

· În pictură: Théodore Géricault, Francisco Goya, Eugène Delacroix, Théodore Chassériau, J.M.W. Turner, Caspar David Friedrich

ROMANTISMUL ROMÂNESC

Romantismul răsăritean este, potrivit opiniei lui Paul Goma, „proluminist, național, idealist, folclorizant, militant”. Romantismul a inflențat literatura română în jurul anilor 1830-1883. Însă în operele scriitorilor pașoptiști, scrise în acest interval, romantismul se întâlnește cu clasicismul și chiar cu realismul ceva mai târziu. Acest fenomen este datorat „nașterii” târzii a conștienței noastre literare. Trebuie să fim conștienți că primele noastre opere literare scrise cu scop artistic au apărut abia în secolul luminilor timp în care în Franța deja trecuse perioada clasică. Europenii din apus aveau deja o tradiție în a scrie, aveau deja teoreticieni, tratau acest subiect cu foarte multă seriozitate, abordându-l chiar și în filosofie, pe când la noi literatura română abia își câștiga primii scriitori și cititori. Deducem că în momentul în care niște români înțelepți au decis că era momentul să avem o literatură autohtonă au încercat să se sincronizeze cu ceea ce se întâmpla dincolo de granițe. Însă pentru că nu a venit organic, natural această dezvoltare a trăirii literare, scriitorii noștri au fost destul de confuzi în a găsi o formulă care să li se potrivească și au încercat să recupereze toate erele pierdute. Așa se explică hibridul literar care apare în literatura română punând la un loc în unele opere trăsăturile unor curente literare aparent ireconciliabile, care mergeau în contrast, clasicism și romantism.

De la romantismul naiv și exaltat al pasoptiștilor, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu sau Cezar Bolliac, se va ajunge prin Eminescu la realizări romantice de nivel european.

Și pentru voi câteva imagini cu picturi romantice:

>Caspar David Friedrich(1774 – 1840, german), Călător deasupra mării de ceaţă

Francisco de Goya(1746 – 1828, spaniol), Colosul

Ama's things

vineri, 13 ianuarie 2012

Ceva să vă relaxați în timp ce învățați

joi, 12 ianuarie 2012

Romantismul în literatură

O carte pe care am citit-o cu plăcere